marți, 1 martie 2016

Cântece gregoriene mp3

Cu adevărat mare este binele spiritual pe care îl produce gloriosul şi imortalul cânt gregorian. Persoanele consacrate şi cantorii care apără şi propagă gregorianul lucrează în beneficiul sufletelor şi cooperează pentru mai marea glorie a lui Dumnezeu. Nu putem permite ca această comoară preţioasă ce vine de la strămoşii noştri să dispară.

Au fost înregistrate într-o manieră admirabilă numeroase cântece gregoriene interpretate de călugării benedictini din San Paolo, Brazilia. Pot fi descărcate şi distribuite gratuit (nu în scop lucrativ), dar serverul pe care se găsesc e foarte lent. Am adunat în jur de 40 de melodii într-un singul fişier zip şi le-am încărcat pe un server mult mai rapid. Calitatea înregistrărilor nu e profesională, dar aceste fişiere sunt totuşi utile pentru a vă familiariza cu gregorianul. În general, eu le ascult în fundal în timp ce citesc vreo carte de spiritualitate sau câteodată chiar şi atunci când mă rog. Pentru a descărca fişierul zip, clic aici.

luni, 29 februarie 2016

Vocația unui preot

O cititoare amabilă mi-a trimis următorul mesaj pe care îl public cu plăcere:

Drag Cordialiter,
                               (...) vizitez mereu cu plăcere blogul tău atât de interesant!

Face bine sufletului să știu că sunt atâtea mărturii ale unor persoane (chiar și tineri) care vorbesc de lucruri spirituale, în timp ce majoritatea lucrurilor care ne înconjoară sunt superficiale...

Mulțumesc pentru tot, chiar și pentru răspunsurile tale care ajung la inimă !

Dat fiind că pe blogul tău se vorbește despre vocatii, cred că este necesar să fie și mărturiile unor preoți sfinți, îmi face plăcere să mi-l amintesc pe Don Angelo, la comemorarea primului aniversar al morții sale, ce a survenit pe 21 noiembrie 2010. Era mereu disponibil cu toți, gata să-i mângâie pe cei ce se aflau în suferință, cu puține cuvinte dar plin de bunăvoință. Era suficientă o singură privire, un singur cuvânt al său și greutățile păreau mai ușor de suportat.Era coerent în tot ceea ce învăța sau indica : era el primul care punea în practică. Răbdare, discreție și umilință erau caracteristicile sale. A trăit complet carisma lui Don Bosco. Don Angelo nu s-a dat înapoi de la nimic și știa să convingă și să ofere entuziasm. Era animat de o puternică spiritualitate, de iubirea pentru Isus Cristos, pentru Maria Ajutoarea creștinilor, pentru Don Bosco și pentru Biserică.

Mulțumesc pentru tot.

(Scrisoare semnată)


Dragă soră în Isus,
                                mă bucur că continui să frecventezi blogul. Pentru mine este o bucurie că mai sunt persoane pe care încă le interesează subiectele spirituale.

Spunea Don Bosco că un preot și în paradis și în iad nu merge niciodată singur : întotdeauna merg cu el un mare număr de suflete, salvate prin ministerul sau sfânt și cu bunul său exemplu, sau pierdute cu neglijență sa în îndeplinirea îndatoririlor sale și cu exemplul său rău.

Trebuie deci să-L rugăm pe Domnul să trimită numeroși preoți sfinți care să lucreze pentru binele sufletelor.

Profit de ocazie pentru a-ți transmite cele mai cordiale salutări in Corde Regis,

Cordialiter

miercuri, 8 aprilie 2015

Servidoras

Dintre ordinile religioase cu o expansiune foarte mare este şi congregaţia ,,Slujitoarele Domnului şi Sfintei Fecioare din Matara” care în doar câţiva ani a depăşit 1000 de membri şi continuă să suscite din ce în ce mai mult interes printre tinerele atrase de viaţa consacrată, e suficient să ne gândim că au în jur de 90 de novice şi postulante, fără a lua în considerare aspirantele. Este o creştere exponenţială într-adevăr extraordinară. Doar Dumnezeu poate fi autorul unui asemenea triumf de iubire!

Majoritatea acestor surori zeloase sunt de viaţă activă, dar au şi câteva mânăstiri de clauzură în care se duce o viaţă contemplativă.

Părintele Carlos Miguel Buela, fondatorul lor, a reuşit să transmită acestor surori un spirit ,,apostolic” şi ,,misionar” de care eşti uşor contaminat. In ,,Slujitoarele Domnului şi ale Sfintei Fecioare din Matara” observ acea ,,sete” pentru mântuirea sufletelor pe care o aveau şi Sfântul Ignaţiu de Loyola şi Sfântul Alfonso Maria de Liguori.

Spre deosebire de alte ordine religioase care nu acceptă tinere ce au ajuns la vârsta de 35 de ani, Slujitoarele ( diminutiv spaniol al ,,Slujitoarelor Domnului şi ale Sfintei Feciare din Matara”) acceptă candidate de toate vârstele, cu condiţia să aibă semnele concrete ale unei vocatii. Tinerele care nu au reuşit să găsească un bun director spiritual pot face eventual o experienţă vocaţională la noviciatul lor din Segni, în provincia Romei, unde vor fi ajutate de maestra de novice să facă un bun discernământ. De asemenea, e posibil să găsească un bun ghid spiritual în unul dintre numeroşii preoţi ale ramurii masculine al Institutului Verbului Încarnat, care au primit o bună pregătire doctrinală şi spirituală.

Cei care doresc să îmbrăţişeze viaţa consacrată în această familie religioasă, în afara voturilor de sărăcie, castitate şi ascultare, vor trebui să facă şi un al patrulea vot de slujire mariană după învăţăturile sfântului Louis Maria Grignon de Montfort. Acest vot consistă într-o maternă slujire de iubire prin care se oferă în mod deplin lui Isus prin intermediul Mariei.

Este entuziasmant să constaţi zelul apostolic al acestui tânăr ordin religios, sper ca Domnul să binevoiască a-l inunda în continuare cu numeroase vocatii. Este atât de mare nevoie de suflete care să se dedice apostolatului, nu doar în ţările de misiune, dar chiar şi în draga noastră Italie din ce în ce mai secularizată şi sclavă a neo-păgânismului materialist.

Cei care doresc să facă o experienţă vocaţională în Italia la Slujitoare sau ar dori doar informaţii despre viaţa consacrată, pot scrie în italiană la următoarea adresă electronică: vocazione@servidoras.org

marți, 2 septembrie 2014

Femeile cele mai fericite din lume

Lumea crede că surorile de clauzura sunt femei care duc o viață tristă și nefericită. Ea nu înțelege nimic din lucrurile spirituale, de aceea are opinii atât de eronate.

Acum ceva timp, am vizitat o mânăstire de clauzura din ramura contemplativă a Slujitoarelor (Servidoras). A fost o experiență impresionantă să întru în parloar și să văd surorile de după gratii. Aproape toate erau tinere și chipurile lor iradiau o mare bucurie interioară. Să vorbesc cu ele a fost ceva foarte interesant și timpul a trecut repede. Ele au fost foare cordiale și amabile, dar caritatea fraterna o practică în principal prin rugăciune și penitență în favoarea sufletelor. Chiar dacă e «ascuns», acest apostolat este foarte important pentru Biserică, Trupul Mistic al lui Cristos.

Sunt convins că surorile care aparțin unor ordine religioase fervente și observante sunt femeile cele mai fericite din lume. Toutusi, lumea nu poate înțelege aceste lucruri...

duminică, 3 august 2014

De la o păcătoasă la mireasa lui Isus Cristos

Câţiva cred că pentru a deveni frate sau soră este necesar să fi păstrat intact crinul curăţiei încă din copilărie. În realitate, chiar şi cei care au cunoscut păcatul pot să intre în mânăstire, cu condiţia să le pară sincer rău pentru ceea ce au făcut şi să fie hotărâţi cu orice preţ să nu mai păcătuiască. Ascultaţi povestea uneia dintre amantele lui Gabriel D’Annunzio. Alessandra di Rudini s-a născut la Napole în 1876. Tatăl ei era marchiz şi un cunoscut om politic (a fost chiar Ministru de interne şi Cap al Guvernului). A avut o copilărie ,,vivace” şi din cauza indisciplinarii sale a fost dată afară din colegiu. Trăia într-un mediu raţionalist şi de aceea credinţa ei a slăbit mult. Credea că creştinismul era doar un fenomen politico-social. Apoi, citind ideile liberale ale lui Renan, credinţa ei s-a năruit cu totul. Era considerată o tânără foarte frumoasă şi mulţi tineri sus-puşi i-au făcut propuneri de căsătorie. Printre peţitori se găsea însuşi marchizul Marcello Carlotti, cu care a acceptat să se căsătorească şi cu care a avut doi copii. Totuşi, după puţini ani de căsătorie a rămas văduvă. Avea doar 24 de ani, şi dat fiind că era tânără şi frumoasă nu ar fi fost greu să-şi găsească un alt soţ. În 1903 l-a cunoscut pe Gabriele D’Annunzio, un poet celebru care seducea şi multe femei. Mai întai le cucerea, apoi le abandona şi îşi alegea altă tânără nefericită. D’Annunzio a curtat-o şi pe Alessandra, care iniţial l-a respins dar la sfârşit a capitulat şi au mers să trăiască împreună ,,precum cei căsătoriţi” în vila luxoasă a poetului. Acesta este un păcat grav împotriva poruncii a şasea, care interzice raporturile sexuale între persoanele necăsătorite. Dar Sfânta Fecioară, ca o mamă afectuoasă, veghea asupra ei, iar bunul Dumnezeu i-a trimis o pedeapsă salutară. Domnul este iubirea infinită, şi atunci când trimite o cruce o face pentru binele nostru, adică pentru a obţine un bine şi mai mare. Astfel, Alessandra s-a îmbolnăvit grav şi risca să moară fără a primi ultimile sacramente. Când s-a însănătoşit, D’Annunzio a părăsit-o. După boală, tânără marchiză de Rudini Carlotti nu mai era la fel de frumoasă că înainte, iar poetul deja se îndrăgostise de o altă doamnă. Iată cât e de fragilă iubirea mondenă şi ce repede se schimbă! Alessandra a plâns amar iubirea ei pierdută, dar îndată şi-a adus aminte că acea iubire era numai vanitate: : ,,vanitas vanitatum et omnia vanitas” spune Sfânta Scriptură. După o lungă perioadă de căutări, s-a simţit atrasă de un Om special, de cel mai bun dintre oameni, Cel care nu trădează niciodată : Isus Cristos, Regele Cerului. După ce s-a consultat şi cu directorul ei spiritual şi a luat contact cu surorile, a intrat într-o mânăstire de clauzură din Franţa, unde a primit ca şi călugăriţă numele de Maria a lui Isus şi şi-a trăit vocaţia într-un mod exemplar. Păcătoşii sceleraţi care se convertesc sincer la Dumnezeu, în general devin adepţi zeloşi ai Evangheliei. Astfel, sora Maria de Isus a fost aleasă priora mânăstrii şi s-a dovedit a fi o superioară potrivită, fondând şi alte mânăstiri în Franţa. A murit în faimă de sfinţenie în luna ianuarie a anului 1931, fericită că a abandonat lumea ce o trădase şi că s-a consacrat lui Isus cel Bun. Gabriele D’Annunzio nu putea umple de fericire şi de pace inima Alessandrei, care era creată pentru a-l iubi pe Dumnezeu şi doar în El a reuşit să-şi găsească bucuria. ,,Inquietum est cor nostrum”, inima noastră e neliniştită până când nu se odihneşte în Dumnezeu.

miercuri, 9 iulie 2014

Mărturia unei vocaţii

O studentă la o universitate din Napoli a trăit în linişte şi pace până la 21 de ani, dar atunci când s-a logodit cu un tânăr a început să se certe des cu părinţii ei. Dintr-un înger al casei s-a transformat într-o viperă gata să muşte pe oricine. Se simţea nefericită, plângea, îi considera pe toţi duşmanii ei, în special pe Dumnezeu care e Binele infinit. Şi astfel l-a dat afară pe Dumnezeu din viaţa ei, dar El nu a uitat-o şi i-a întins o capcană pentru a o prinde. Mama fetei a decis să meargă în pelerinaj în Ţara Sfântă şi a reuşit să o convingă pe fiica ei să o însoţească. În grupul pelerinilor erau şi nişte fraţi şi surori de strictă observanţă. La început, «tânăra rebelă » avea o atitudine ostilă faţă de aceste persoane consacrate, când le vorbea folosea cuvinte dure, dar văzând comportamentul lor edificant şi fervoarea cu care se rugau şi-a schimbat părerea, a meditat Pătimirea lui Isus Cristos şi, căită de răul ce-l făcuse până atunci, a primit dezlegarea sacramentală în Bazilica Sfântului Mormânt din Ierusalim. O soră i-a indicat chiar şi un preot cu care să vorbească, care a devenit mai apoi părintele ei spiritual. Totuşi, studenta nu era pe deplin «oferită» , şi-şi trăia viaţa creştină cu compromisuri, cu jumătăţi de măsură şi în contradicţii.


Schimbarea s-a produs în timpul unui pelerinaj la Fatima, când s-a decis să aibă un comportament mai coerent. Întoarsă în Italia, i-a cerut părintelui ei spiritual să o pregătească pe ea şi pe logodnicul ei în vederea căsătoriei. Între timp, a început să recite rozariul în fiecare zi, şi-a schimbat felul în care se îmbrăca, nu s-a mai machiat şi a încetat să frecventeze discotecile. Această schimbare i-a cauzat multe probleme cu familia, de aceea a decis să se instaleze în mânăstirea surorilor pe care le cunoscuse în Ţara Sfântă, cu scopul de a-şi continua mai uşor studiile universitare.

Tânăra nu avea nicio intenţie de a se face călugăriţă, dar părintele ei spiritual i-a lansat ideea vocaţiei religioase. Trăind în mânăstire cu surorile, a început să participe la viaţa comunitară şi la rugăciunea în comun, şi în loc să studieze, citea biografiile sfinţilor. A început să simtă pentru prima oară chemarea la viaţa religioasă, dar a încercat să înăbuşe această chemare interioară, încercând să reducă la tăcere vocea din inima ei. A vorbit despre asta cu părintele ei spiritual, care i-a confirmat ceea ce se temea : era vorba într-adevăr de o vocaţie religioasă. De aceea, a părăsit mânăstirea şi s-a întors acasă, nu mai voia să audă vorbindu-se de vocaţie, şi s-a dedicat ultimelor pregătiri pentru căsătorie, pentru a-L împiedica pe Dumnezeu să se amestece în planurile ei. Totuşi, pregătirile pentru căsătorie, în loc să o facă să se simtă fericită, îi provocau nelinişte. Toţi şi-au dat seama de această nemulţumire, dar ea nu voia să recunoască că îi lipseau viaţa de rugăciune cu surorile şi raportul intim cu Isus, lucruri care acum îi deveniseră indispensabile precum aerul. Între timp, cămăruţa ei devenise asemănătoare unei camere monastice.


În ziua aniversării ei a primit un telefon de la surori, care au invitat-o să petreacă câteva zile la ele la mânăstire. Ea a acceptat cu bucurie, pentru că inima ei era atrasă acum de viaţa religioasă. A plecat cu ideea de a sta doar câteva zile, şi până la urmă a rămas acolo pentru totdeauna. Isus Cel Bun o chema iar ea era obosită să se mai lupte, să mai reziste şi să fugă. Astfel, s-a încredinţat iubirii Mântuitorului Divin şi şi-a sunat părinţii şi logodnicul pentru a le comunica decizia de a îmbrăţişa viaţa consacrată. Împreună cu Isus şi Maria, inima ei era în sfârşit fericită.

duminică, 8 decembrie 2013

Din scrierile Fericitei Maria a lui Isus Deluil-Martiny

Să reparăm, să-L consolăm pe Isus ; să adunăm noi acel Sânge pe care mulţi îl fac să fie inutil ; în faţa tuturor celor care Îl insultă pe cruce, să-L binecuvântăm, să ne lăsăm pironiţi cu El pe lemnul sacru ; să-I sărutăm Rănile sale vrednice de adoraţie pentru a repara atâtea blesteme. Văzând atâtea trădări, să ne strângem în jurul Său cu o fidelitate totală, reparând insultele unora şi rezistenţele altora, ura lumii şi răceala multor oameni. Ce patimă, ce onoare, ce datorii ! Să reparăm mereu cu ajutorul harului care face ca totul să fie posibil : mai degrabă a muri decât a trăda !

(Pensieri scelti dagli scritti della Beata Maria di Gesù Deluil-Martiny, tradotti dal libro "Gesù deve regnare", a cura di Paolo Risso, LEV)

sâmbătă, 7 septembrie 2013

Experienţă vocaţională

O tânără mi-a scris pentru a-mi povesti experienţa sa vocaţională la Fiicele Inimii lui Isus, fondate de zeloasa fericită Maria Deluil-Martiny.

Drag D,
              Nu voi putea găsi niciodată destule cuvinte pentru a-ţi mulţumi de a mă fi sfătuit să merg la mănăstirea Fiicelor Inimii lui Isus. A fost o experienţă extraordinară care a aprins un mare foc în inima mea. Acele surori par a fi nişte îngeri albi pe pământ. Ele m-au primit cu multă disponibilitate şi dragoste. Se vede că iubesc arzător Inima lui Isus şi a Mariei. Rugăciunea lor nu încetează niciodată, este un imn continuu de laudă până în înaltul cerului, fără semne de oboseală, ci cu bucurie şi iubire. În aceste zile m-am rugat intens şi i-am cerut lui Dumnezeu să-mi arate ce stradă trebuie să urmez pentru a-L iubi din ce în ce mai mult. Astăzi, în decursul Sf Liturghii, înainte de a pleca, în timpul ultimului cântec de adoraţie în faţa lui Isus expus, inima mea a început să bată cu putere şi am început să plâng împotriva voinţei mele, am resimţit o emoţie indescriptibilă, cât de mult ne iubeşte Isus, cum Inima Sa bate pentru noi!!! 

Încă o dată mulţumesc pentru tot ajutorul tău preţios!

O îmbrăţişare în Inima lui Isus şi a Mariei!!

(Scrisoare semnată)

duminică, 2 iunie 2013

Din scrierile Fericitei Maria a lui Isus Deluil-Martiny

Sufletul creşte în încercare. Agonie, tristeţe, necazuri: cât de mult îmi atrageţi sufletul când vă văd trecând prin Inima scumpului meu Isus pentru a ajunge la a mea ! El v-a primit şi v-a iubit pentru mine ! Veniţi, pentru că vă primesc pentru El ! Mi se par udate în Sângele Său, îmbăiate în lacrimile Mamei sale, şi îmi sunteţi trimise pentru a mă face să corespund, măcar puţin, cu Mirele meu Crucificat. Veniţi şi împliniţi-vă opera. Doresc ca fiecare durere a mea să fie o picătură de balsam pentru durerile Inimii lui Isus.

(Pensieri scelti dagli scritti della Beata Maria di Gesù Deluil-Martiny, tradotti dal libro "Gesù deve regnare", a cura di Paolo Risso, LEV)

joi, 11 aprilie 2013

Vino şi urmează-mă

(Gândurile fericitei maici Maria a lui Isus Deluil-Martiny, fondatoarea Societăţii Fiicele Inimii lui Isus)

«Alegerea lui Dumnezeu nu se limitează la meritul nostrul ; El pronunţă primul cuvânt al acestui apel cui doreşte ; îi adună pe Paul, Augustin, Magdalena, din mijlocul rebeliunilor şi infidelităţilor lor. Alegerea aduce după sine harul Său cu scopul de a forma sufletul după dorinţele Sale, dacă el este fidel acestei chemări. Dumnezeu cheamă, harul Lui coboară ; sufletul are datoria de a prinde acest har şi de a răspunde apelului ; dacă el se dă la o parte şi refuză, Dumnezeu, după numeroase solicitări, se retrage ; şi cine ar putea să înţeleagă ce este gelozia iritată a unei iubiri divine dispreţuite ?...Mi-e teamă de Isus care trece...»

« Noi nu putem să uzăm de libertatea noastră decât pentru a o supune la ceva. Să preferăm o creatură sau o dorinţă a inimii noastre lui Dumnezeu, bunul nostru stăpân ? Cele mai strânse, cele mai sfinte afecţiuni umane nu ar putea să justifice cea mai mică rezistenţă la voinţa lui Dumnezeu. Ce aş putea iubi ? Isus Cristos este singurul vrednic de iubire...În pragul morţii, mi-aş dori să nu-L fi iubit decât pe El...Pentru a trăi bine în această lume trebuie să detest păcatul, să fug de ocaziile periculoase, să urăsc lumea şi ceea ce este al lumii. Dar îmi va fi uşor, mie căreia îmi place în mod natural ceea ce place lumii şi care se teme de dificultăţi ?»

luni, 7 ianuarie 2013

Din scrierile Fericitei Maria a lui Isus Deluil-Martiny

A se dărui, a se sacrifica, a se lăsa imolat după bunul plac al Inimii lui Isus : iată dorinţa inimii noastre. Am şi muri pentru a-l mulţumi pe Mirele Divin. El însuşi a murit consumat de flăcările Inimii Sale arzătoare de zel şi de iubire : a murit cu această sete divină în Inima Lui arzândă de caritate. Şi noi nu dorim să lucrăm, să suferim, să ne consumăm pentru a putea apoi muri, ca şi El, în abandon, în tăcere şi cuprinse de setea Sa devorantă?

(Pensieri scelti dagli scritti della Beata Maria di Gesù Deluil-Martiny, tradotti dal libro "Gesù deve regnare", a cura di Paolo Risso, LEV)

duminică, 10 iunie 2012

Viața religioasă

Sunt o poloneză de 29 de ani. Azi am darul şi bucuria de a trăi în casa lui Isus în congregaţia Fiicile Inimii lui Isus din Veneţia (Italia). Cu fiecare zi ce trece mă minunez, plină de admiraţie, cât de bun a fost Isus cu mine până acum şi cum continuă să fie în continuare. De mulţi ani aveam dorinţa fierbinte de a trăi doar pentru El, păstrând pentru El inima mea, neîmpărţită. Trăiam în lume o viaţă obişnuită, încercând să-I fiu mereu aproape rugându-L şi adorându-L, dar nu vedeam clar locul meu în această lume, mă întrebam care putea să fie pentru mine modul de viaţă cel mai potrivit. Eram puţin preocupată, chiar mă simţeam pierdută, dar încrederea în Isus era forţa şi pacea mea. Purtam în inimă dorinţa de a fi aproape de Isus Euharisticul şi de a cunoaşte din ce în ce mai bine misterioasa viaţă euharistică care mă atrăgea, fiind principalul subiect al meditaţiilor mele. Într-un anumit moment al vieţii, scumpul Isus s-a folosit de anumite persoane şi circumstanţe pentru a-mi face cunoscut planul Său de fericire cu mine. În acest mod am cunoscut mânăstirea Fiicelor Inimii lui Isus în a cărei spiritualitate m-am regăsit: a iubi, a consola Inima lui Isus, a repara atâtea ofense ce-I sunt aduse, a mă uni cu Isus Sacrificat şi Victimă la fiecare Sfântă Liturghie şi toate acestea prin intermediul şi cu Sfânta Fecioară Maria, fiind în strânsă legătură şi cu Inima Sa Imaculată. A fi împreună cu Isus pentru Tatăl rugându-ne, suferind, reparând, iubind şi mijlocind pentru păcătoşi, implorându-le mântuirea. Iată programul Fiicelor Inimii lui Isus, scopul vieţii şi existenţei lor. Sunt de puţin timp în mânăstire, dar deja de la venirea mea am experimentat grija pentru Isus şi o experimentez în fiecare zi într-un mod care mă minunează şi mă înduioşează şi nu-mi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să-L iubesc mereu mai mult, să contemplu neîncetat bunătatea şi delicateţea Sa, şi în primul rând iubirea Sa pentru mine, dorind să mi se ofere în acest mod. M-a răpit, m-a rupt din grădina lumii pentru a mă planta în grădina Sa închisă, alăturându-mă altor flori de-ale Sale şi având grijă de mine.Fiicile Inimii lui Isus m-au fascinat prin marea lor fidelitate faţă de spiritul Fondatoarei, fericita Maria de Isus Deluil-Martiny, ale cărei învăţăminte şi gânduri arzătoare sunt trăite şi observate în fiecare zi, chiar şi în lucrurile cele mai mici. Liniştea, modestia, reculegerea, spiritul de rugăciune edificator ne permit să stăm mereu aproape de Inima scumpului nostru Mântuitor care aici este bucuria noastră, forţa şi fericirea care nu trec, dar sunt de descoperit şi de amplificat. Fiecare zi este diferită, în ciuda rugăciunilor obişnuite, a activităţilor şi a muncii. Mereu aduc ceva nou, de exemplu ne edificăm cu un gând pios sau prin cuvintele predicii unui preot. Aici, inima vieţii surorilor este Sfânta Liturghie celebrată în fiecare dimineaţă ; ea ne fortifică şi ne pregăteşte să întâmpinăm o nouă zi. Sfântul Sacrament rămâne expus de dimineaţă până seara şi fiecare fiică a Inimii lui Isus are plăcuta datorie de a-L adora pe Isus după un program stabilit. Fiecare adoraţie este o nouă întâlnire cu El, în acest fel Îl servim prin prezenţa noastră şi în faţa Lui primim lumină, pace şi curaj, în special când apar dificultăţile. El este Medicul şi Sfătuitorul nostru. Fiicile Inimii lui Isus au ca şi sfinţi patroni ce le protejează într-un mod special pe Sfânta Fecioară Maria, sfântul Iosif, sfântul Arhanghel Mihail, fericita Maria de Isus Deluil-Martiny. Aici experimentăm ajutorul lor, şi de aceea suntem pline de încredere, pace şi credinţă în divina Providenţă şi în ajutorul prietenilor noştri din cer.

Trebuie să-I mulţumesc lui Isus pentru că s-a gândit la mine pentru a imaprti viaţa Sa ascunsă !

(Scrisoare semnată)

duminică, 29 aprilie 2012

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Votul marian

În afară de voturile tradiționale de castitate, ascultare și sărăcie, Slujitoarele pronunță și un al patrulea vot de slujire mariană după spiritualitatea sfântului Luigi Maria Grignon de Monfort, marele apostol al devoțiunii la Sf. Fecioară.

Prin acest vot, Slujitoarele nu-și mai aparțin lor însele, dar devin «proprietate privată» a Reginei Cerurilor, care poate dispune de servitoarele sale după cum dorește, făcându-și vocea ascultată prin intermediul ascultării fără de superiori. Făcând acest vot, Slujitoarele își oferă toate bunurile și pe ele însele Mariei și, prin intermediul Ei, lui Isus. Ele îi oferă lui Cristos prin Maria trupul și sufletul lor, bunurile lor exterioare, operele bune trecute, prezente și viitoare cu toată valorarea lor meritorie și satisfăcătoare pentru ca Ea să le folosească după bunul Ei plac. Fructul acestei consacrări la Sf. Fecioară este «marianizarea» întregii vieți proprii, făcând totul prin Maria, cu Maria, pentru Maria, cu scopul de a-L servi mai bine pe Isus.

Scopul ultim al omului este Dumnezeu, dar prin mijlocirea Mariei este mai ușor să ajungem la El. De aceea, dacă dorim să purtăm sufletele la Dumnezeu, trebuie să difuzăm cât mai mult devoțiunea la Mama noastră din Ceruri. Ea este co-răscumpărătoarea omenirii și Mijlocitoarea tuturor harurilor pe care Domnul ni le oferă, de aceea fac foarte bine Slujitoarele când i se oferă complet Ei prin votul de slujire mariană. Nu e nevoie să ne fie frică, mai mult decât atât este o robie din dragoste, deoarece Sf. Fecioară nu este o tirană, ci e cea mai iubitoare și afectuoasă dintre mame.

marți, 20 septembrie 2011

Din scrierile Fericitei Maria a lui Isus Deluil-Martiny

Inutilitatea suferinţelor lui Isus pentru păcătoşii împietriţi (...) ; inutilitatea Sângelui Său răspândit în valuri, pierderea sufletelor în ciuda morţii sale dureroase ; dispreţul sufletelor predilecte, în ciuda agoniei sale : iată martirul martiriilor pentru Domnul nostru. Şi noi suntem cei care l-am provocat. A refuza un har înseamnă a dispreţui o picătură din Sângele lui Isus şi a dispreţui tandreţea iubirii sale. De aceea, văzându-L anticipând tristul spectacol al ingratitudinii noastre, al infidelităţilor noastre, sufletul său fu cuprins de o tristeţe de moarte.

(Pensieri scelti dagli scritti della Beata Maria di Gesù Deluil-Martiny, tradotti dal libro "Gesù deve regnare", a cura di Paolo Risso, LEV)

sâmbătă, 10 septembrie 2011

A intra În mânăstire

Pentru a intra Într-un ordin religios este necesar să ai vocație, care, mai mult decât Într-un sentiment al inimii sau Într-o atracţie sensibilă, se găsește În mod principal În intenția dreaptă a celui care aspiră la viața religioasă. Cine vrea să devină frate sau soră pentru nobilul motiv de a se consacra În serviciul lui Dumnezeu şi salvării sufletelor, trăind cu fervoare creștină Regula monastică, acesta dovedește că are semnele tipice unei vocații sincere. Deci ce trebuie făcut pentru a se asigura că dorința unei vieți mai perfecte vine chiar de la Dumnezeu? Este important ca acea persoană să discute cu un bun director spiritual, deși nu e ușor să găsești unul Într-adevăr potrivit pentru acest scop, de aceea sfătuiesc pe cei care nu au un astfel de ghid sa contacteze direct un ordin religios de strictă observanță, cerând să facă câteva zile un discernământ vocațional. Atenție, ordinul religios trebuie să fie de strictă observanță, adică să trăiască cu fervoare viața religioasă, altminteri există pericolul de a pierde vocația, cum s-a întâmplat şi la alte persoane. De asemenea, este foarte importantă discreția, adică a nu dezvălui pentru moment nici prietenilor, nici părinţilor ( doar dac sunt catolici practicanți) dorința de a se oferi lui Dumnezeu trăind Într-o mânăstire. Deseori, părintii devin cei mai mari inamici ai vocației copiilor lor. Prin urmare, daca vă cer motivul pentru care vreți să petreceți câteva zile la o mânăstire, spuneți-le că vreți să vă reculegeți pentru a vă liniști sufletul (nu este o minciună, e doar o restricție mintală ce nu constituie nici măcar un păcat venial). În acele puține zile de discernământ ( de exemplu o săptămână) veți găsi persoane care vă vor ajuta să aflați dacă aveți cu adevărat o vocație religioasă.

Dragi prieteni, ce să vă spun altceva? Curaj! Pentru a intra În mânăstire e necesar să aveți mult curaj pentru a putea suporta adversitățile şi pentru a rupe legăturile cu lumea. Unii, deși au vocație, nu au forța să abandoneze bunurile materiale şi alte vanităţi care infestează viața seculară. Dacă vocația voastră este adevărată, cum o şi sper, şi dacă veți intra Într-un bun ordin religios, vă veți simți inima plină de recunoștință pentru Domnul care v-a oferit-o. Doar El poate să dea acea pace interioară ce este greu de găsit În lume, unde sunt atâtea preocupări materiale şi distracții mondene.

marți, 6 septembrie 2011

Vocaţie en français

Pour visiter le blog sur la vocation religieuse en français, cliquez ici.

Je voudrais vous remercier pour votre merveilleux blog. Il m'a redonné courage. [...] Je voudrais consoler le Seigneur et réparer pour toutes les offenses qui lui sont faites. [...] Mon souhait le plus cher est de pouvoir consoler Jésus, panser ses plaies, L'adorer, essuyer ses larmes ; passer ma vie auprès de Lui, tout Lui donner, ne rien garder pour moi, tout sacrifier à son amour; vivre de Lui, pour Lui, en Lui; L'aimer jusqu'à me fondre totalement en Lui; Le contempler; Le supplier d'épargner les pécheurs, de leur accorder sa miséricorde, de leur donner la foi.

(Extrait d'une lettre d'une jeune fille attirée par la vie religieuse)

luni, 1 august 2011

Traduzioni in rumeno

Cari lettori rumeni, questo blog riporta tradotti nella vostra lingua alcuni post del mio blog italiano sulla “Vocazione religiosa”. Se tra di voi c'è qualcuno che comprende sufficientemente bene l'italiano ed è disposto a tradurre in rumeno alcuni brevi post, è pregato di contattarmi all'indirizzo: cordialiter@gmail.com

duminică, 10 iulie 2011

Slujitoarele Domnului şi ale Sfintei Fecioare din Matarà

Dintre ordinile religioase cu o expansiune foarte mare este şi congregaţia ,,Slujitoarele Domnului şi Sfintei Fecioare din Matara” care în doar câţiva ani a depăşit 1000 de membri şi continuă să suscite din ce în ce mai mult interes printre tinerele atrase de viaţa consacrată, e suficient să ne gândim că au în jur de 90 de novice şi postulante, fără a lua în considerare aspirantele. Este o creştere exponenţială într-adevăr extraordinară. Doar Dumnezeu poate fi autorul unui asemenea triumf de iubire!

Majoritatea acestor surori zeloase sunt de viaţă activă, dar au şi câteva mânăstiri de clauzură în care se duce o viaţă contemplativă.

Părintele Carlos Miguel Buela, fondatorul lor, a reuşit să transmită acestor surori un spirit ,,apostolic” şi ,,misionar” de care eşti uşor contaminat. In ,,Slujitoarele Domnului şi ale Sfintei Fecioare din Matara” observ acea ,,sete” pentru mântuirea sufletelor pe care o aveau şi Sfântul Ignaţiu de Loyola şi Sfântul Alfonso Maria de Liguori.

Spre deosebire de alte ordine religioase care nu acceptă tinere ce au ajuns la vârsta de 35 de ani, Slujitoarele ( diminutiv spaniol al ,,Slujitoarelor Domnului şi ale Sfintei Feciare din Matara”) acceptă candidate de toate vârstele, cu condiţia să aibă semnele concrete ale unei vocatii. Tinerele care nu au reuşit să găsească un bun director spiritual pot face eventual o experienţă vocaţională la noviciatul lor din Segni, în provincia Romei, unde vor fi ajutate de maestra de novice să facă un bun discernământ. De asemenea, e posibil să găsească un bun ghid spiritual în unul dintre numeroşii preoţi ale ramurii masculine al Institutului Verbului Încarnat, care au primit o bună pregătire doctrinală şi spirituală.

Cei care doresc să îmbrăţişeze viaţa consacrată în această familie religioasă, în afara voturilor de sărăcie, castitate şi ascultare, vor trebui să facă şi un al patrulea vot de slujire mariană după învăţăturile sfântului Louis Maria Grignon de Montfort. Acest vot consistă într-o maternă slujire de iubire prin care se oferă în mod deplin lui Isus prin intermediul Mariei.

Este entuziasmant să constaţi zelul apostolic al acestui tânăr ordin religios, sper ca Domnul să binevoiască a-l inunda în continuare cu numeroase vocatii. Este atât de mare nevoie de suflete care să se dedice apostolatului, nu doar în ţările de misiune, dar chiar şi în draga noastră Italie din ce în ce mai secularizată şi sclavă a neo-păgânismului materialist.

Cei care doresc să facă o experienţă vocaţională în Italia la Slujitoare sau ar dori doar informaţii despre viaţa consacrată, pot scrie în italiană la următoarea adresă electronică: vocazione@vocazionessvmitalia.it

sâmbătă, 25 iunie 2011

Dolores Hart, de la un «star» de cinema la mireasa lui Isus Cristos

Toate poveştile despre vocatii sunt frumoase, pentru că toate sunt poveşti de iubire. Totuşi, unele dintre ele stârnesc mirarea pentru că este vorba de persoane faimoase.

Dolores Hart era un tânăr «star » de la Hollywood, frumuseţea ei atrăgea o mulţime întreagă de oameni la box-office-ul din cinema, iar cineaştii erau gata să-i plătească munţi de bani doar pentru a juca în filmele lor. Succes, bijuterii, plăceri, divertisment...aproape tot ce şi-ar putea dori mondenii. Vanitas vanitatum, vanitatea vanităţilor, totul este vanitate, exceptând să-L iubeşti pe Dumnezeu şi doar Lui să-I slujeşti. Bunurile acestei lumi nu pot umple inima oamenilor care e creată doar pentru a-L iubi pe Dumnezeu şi neliniştită e până ce nu se odihneşte în El.

Sfânta Fecioară, care e mijlocitoarea tuturor harurilor, veghea asupra lui Dolores, şi Mântuitorul Divin o dorea ca şi o castă mireasă de-a Sa. Tânăra actriţă blondă a jucat rolul Sfintei Clara într-un film despre Sfântul Francisc de Assisi (cele două poze sunt luate din această peliculă) şi astfel a avut ocazia să-l întâlnească pe Sfântul Părinte. Puţin câte puţin a înţeles că Isus o chema să trăiască în clauzură în mânăstirea abaţiei «Regina Laudis» din Connecticut (Statele Unite). Printre mirarea şi zgomotul televiziunilor şi a opiniei publice internaţionale, a lăsat totul şi a primit veşmântul surorilor benedictine. În liniştea şi reculegerea clauzurii, se simţea în sfârşit fericită.

duminică, 12 iunie 2011

Imagini din Sfânta Tereza de Lisieux

Imagini şi fotografii de Sf. Tereza a Pruncului Isus







vineri, 10 iunie 2011

Vocaţia la viaţa religioasă nu trebuie respinsă

Sfântul Alfons Maria de Ligouri povesteşte în scrierile sale că în celebrul colegiu roman al iezuiţilor era un tânăr cu multe calităţi. Participând la nişte exerciţii spirituale, l-a întrebat pe confesorul său dacă a nu corespunde vocaţiei religioase este un păcat. Confesorul i-a răspuns că, dacă nu este un păcat grav în sine, pentru că vocaţia primită de la Dumnezeu este un sfat şi nu un ordin categoric, a o respinge ar însemna să îţi pui în mare pericol mântuirea eternă a sufletului, cum s-a întâmplat multor persoane care s-au osândit trăind în această lume. Tânărul nu a răspuns chemării Domnului şi a mers să studieze în altă parte, unde curând a început să abandoneze rugăciunea şi sacramentele, şi a sfârşit prin a duce o viaţă păcătoasă. Într-o noapte, în josul scărilor casei unei femei păcătoase, a fost lovit mortal de către un duşman de-al său. Câţiva preoţi s-au grăbit într-acolo pentru a-i administra sacramentele, dar el a murit înainte de venirea lor, dându-şi ultima suflare în faţa colegiului iezuiţilor pe care îl abandonase. După sfântul Alfons, Dumnezeu a vrut în acest fel să arate pedeapsa pe care acel tânăr a meritat-o dispreţuind vocaţia pe care o primise.

vineri, 3 iunie 2011

Povestea vocaţiei unei Clarise a Imaculatei

Acum câţiva ani, într-o revistă italiană a apărut o scrisoare deschisă a unei tinere surori din mânăstirea Clariselor Imaculatei din Creazzo, în provincia Vicenza (Italia). Prin această scrisoare dorea să răspundă la întrebarea pe care mulţi cunoscuţi de-ai ei şi-o puseseră: de ce a abandonat lumea pentru a se închide într-o mânăstire de clauzură? În lume era o studentă strălucită la universitate şi îşi petrecea timpul liber fără griji, distrându-se până la epuizare. Nici prin cap nu-i trecea să intre într-un ordin religios. Deşi avea tot ceea ce o tânără ca şi ea îşi putea dori, simţea un mare gol în interior. Acest stil de viaţă cu siguranţă nu poate umple inima omului care, după cum ne învaţă sfântul Augustin, a fost creată pentru a-l iubi pe Dumnezeu, şi neliniştită e până ce nu se odihneşte în El. Sentimentul de gol interior al acestei fete era atât de deprimant încât o făcea să plângă. Într-o zi, discutând cu o persoană credincioasă, a înţeles că viaţa fără Isus nu are niciun sens.

Atunci a fost prima dată când a simţit ‚‚chemarea˝ Domnului. După un timp a decis să petreacă câteva zile de reculegere în mănăstirea din Creazzo. A rămas fascinată de iubirea, blândeţea şi înţelegerea cu care a fost primită de Clarisele Imaculatei (tânăr ordin religios de strictă observanţă). În liniştea mănăstirii a reuşit în final să găsească acea pace pe care o dorea atât de mult. După aproximativ un an, a abandonat definitiv lumea pentru a intra în clauzură şi pentru a se lega mai strâns de Dumnezeu, după Regula sfintei Clara.

Adresa :

Clarisse dell'Immacolata
Via Rivella 5
36051 Creazzo (Vicenza)
Italia

miercuri, 1 iunie 2011

Maica Tereza din Calcuta

Fotografii de Maica Tereza din Calcuta, Fondatoare a Misionarelor Carităţii.









sâmbătă, 28 mai 2011

A deveni călugăriţă

Aici este traducerea unui minunat pasaj dintr-o scrisoare primită de la o tânără franceză care doreşte să fie călugăriţă :

"Cea mai mare dorinţă a mea este să-L consolez pe Isus, să-I vindec rănile, să-L ador, să-I şterg lacrimile, să-mi petrec viaţa alături de El, să-I ofer totul, fără a păstra ceva pentru mine, să sacrific totul pentru iubirea Sa, să trăiesc cu El, pentru El, în El ; să-L iubesc până la a mă pierde complet în El, să-L contemplu, să-L implor să-i salveze pe cei păcătoşi, să le acorde îndurarea Sa, să le dea credinţă.

Aş vrea să-L consolez pe Isus pentru toate ofensele făcute Inimii Sale Preasfinte şi Inimii Imaculate a Mamei Lui. Dacă aş putea, mi-ar plăcea să-L fac să uite toate suferinţele Sale, aş dori să-I şterg lacrimile pe care le-a vărsat pentru noi."


sâmbătă, 16 aprilie 2011

Vocaţie religioasă

Benedictines of Mary, Queen of Apostles




vineri, 8 aprilie 2011

Cântece gregoriene gratuite în format mp3

Cu adevărat mare este binele spiritual pe care îl produce gloriosul şi imortalul cânt gregorian. Persoanele consacrate şi cantorii care apără şi propagă gregorianul lucrează în beneficiul sufletelor şi cooperează pentru mai marea glorie a lui Dumnezeu. Nu putem permite ca această comoară preţioasă ce vine de la strămoşii noştri să dispară.

Au fost înregistrate într-o manieră admirabilă numeroase cântece gregoriene interpretate de călugării benedictini din San Paolo, Brazilia. Pot fi descărcate şi distribuite gratuit (nu în scop lucrativ), dar serverul pe care se găsesc e foarte lent. Am adunat în jur de 40 de melodii într-un singul fişier zip şi le-am încărcat pe un server mult mai rapid. Calitatea înregistrărilor nu e profesională, dar aceste fişiere sunt totuşi utile pentru a vă familiariza cu gregorianul. În general, eu le ascult în fundal în timp ce citesc vreo carte de spiritualitate sau câteodată chiar şi atunci când mă rog. Pentru a descărca fişierul zip, clic aici.

marți, 5 aprilie 2011

Iubirea nu este iubită

[Din scrierile fericitei Maria Deluil-Martiny, eroică fondatoare a congregaţiei Fiicele Inimii lui Isus]


Dragi surori şi fiice, vă voi comunica cereasca pătimire a lui Isus Cristos. El a venit ca să aducă pe pământ focul Iubirii Sale. Ce altceva ar putea dori decât să se aprindă în sufletele voastre ? Aş vrea să vă văd consumate de această iubire. Nu de o iubire făcută din sentimente şi dorinţe sterile, dar de o iubire prin fapte şi adevăr ce merge până la extrema dedicare şi care se lasă purtată de Cel iubit până la jertfa ultimă.

Pentru a ajunge la această înflăcărare a dragostei, vă amintesc şi vă scot în evidenţă cum este ofensat în acest timp nefericit Cel pe care îl iubim, cât este de dispreţuit Cel pe care îl adorăm, cât este de insultat Cel pe care noi îl servim în genunchi.

Iubirea nu este cunoscută, Iubirea nu este iubită, Surorile mele ! Când am văzut ura lumii pentru Dumnezeu care este Iubire, dispreţul şi ofensele împotriva Celui care e Stăpânul oricărei puteri în cer şi pe pământ , când am văzut Armata Satanei devastând câmpul sufletelor pentru care Mântuitorul meu şi-a vărsat Sângele, «inima mea s-a prefăcut ca ceara în pieptul meu» şi, datorită iubirii care doreşte să facă mai mult decât este capabilă, crezând că orice este posibil, am îndrăznit să-i cer Iubirii Divine să formeze o mică armată de Fecioare care să fie precum Serafimii de pe pământ, suflete gata să îndure suferinţe arzătoare în dedicarea lor şi pe care nimeni, în afara ascultării ghidată de prudenţa Autorităţii, să nu le poată împiedica în viaţa lor de sacrificiu. Suflete complet abandonate acţiunii divine, în care se împlinesc în mod desăvârşit proiectele Sale de îndurare ; suflete euharistice reparatoare şi apostolice ; suflete ostie unite Lui, transfomate de El, oferite şi sacrificate de El, care nu mai trăiesc ele însele, dar Isus trăieşte în ele, a căror viaţă să fie ascunsă cu El în Dumnezeu ; ostii vii în care El desăvârşeşte, într-o anumită măsură, Pătimirea Sa, şi de care El dispune după bunul Lui plac şi pentru gloria Sa.

Surorile mele, acesta este un vis de-al meu ? Voi trebuie să răspundeţi, să-i demonstraţi lui Isus prin entuziasmul şi generozitatea inimilor voastre că El nu v-a chemat în zadar în sanctuarul Său şi în jurul altarului Său.

La pacea din mânăstirile voastre abia poate ajunge ecoul îndepărtat al blestemelor lumii. Fără îndoială că, înainte de intrarea voastră în mânăstire şi chiar şi după, judecând după aspectul extern al societăţii, anumite evenimentele impresionante v-au sărit în ochi, şi graţie instinctului sufletelor voastre creştine aţi întrevăzut ceva din greşelile timpului nostru ; îndurerate de insultele aduse lui Dumnezeu, aţi decis să vă consacraţi complet Lui, în rugăciune şi reparaţie.

vineri, 1 aprilie 2011

Per contattare il curatore del blog, scrivete all'indirizzo