O cititoare amabilă mi-a trimis următorul mesaj pe care îl public cu plăcere:
Drag Cordialiter,
(...) vizitez mereu cu plăcere blogul tău atât de interesant!
Face bine sufletului să știu că sunt atâtea mărturii ale unor persoane (chiar și tineri) care vorbesc de lucruri spirituale, în timp ce majoritatea lucrurilor care ne înconjoară sunt superficiale...
Mulțumesc pentru tot, chiar și pentru răspunsurile tale care ajung la inimă !
Dat fiind că pe blogul tău se vorbește despre vocatii, cred că este necesar să fie și mărturiile unor preoți sfinți, îmi face plăcere să mi-l amintesc pe Don Angelo, la comemorarea primului aniversar al morții sale, ce a survenit pe 21 noiembrie 2010. Era mereu disponibil cu toți, gata să-i mângâie pe cei ce se aflau în suferință, cu puține cuvinte dar plin de bunăvoință. Era suficientă o singură privire, un singur cuvânt al său și greutățile păreau mai ușor de suportat.Era coerent în tot ceea ce învăța sau indica : era el primul care punea în practică. Răbdare, discreție și umilință erau caracteristicile sale. A trăit complet carisma lui Don Bosco. Don Angelo nu s-a dat înapoi de la nimic și știa să convingă și să ofere entuziasm. Era animat de o puternică spiritualitate, de iubirea pentru Isus Cristos, pentru Maria Ajutoarea creștinilor, pentru Don Bosco și pentru Biserică.
Mulțumesc pentru tot.
(Scrisoare semnată)
Dragă soră în Isus,
mă bucur că continui să frecventezi blogul. Pentru mine este o bucurie că mai sunt persoane pe care încă le interesează subiectele spirituale.
Spunea Don Bosco că un preot și în paradis și în iad nu merge niciodată singur : întotdeauna merg cu el un mare număr de suflete, salvate prin ministerul sau sfânt și cu bunul său exemplu, sau pierdute cu neglijență sa în îndeplinirea îndatoririlor sale și cu exemplul său rău.
Trebuie deci să-L rugăm pe Domnul să trimită numeroși preoți sfinți care să lucreze pentru binele sufletelor.
Profit de ocazie pentru a-ți transmite cele mai cordiale salutări in Corde Regis,
Cordialiter
